Un interviu neasteptat

Un mic rezumat: saptamana trecuta (saptamana 42) am zis sa-mi extind cautarile legate de job (pana acum cautam doar in zona capitalei). Am aplicat pentru un post de inginer in Århus si unul in Sandvika.

Ieri dimineata, dupa ce m-am intors de la cresa mi-am verificat mailul (ca in fiecare dimineata) si supriza: un mail de la firma norvegiana (adica pentru postul din Sandvica) in care mi se spunea ca numarul de telefon (din CV) este gresit si ca daca le dau numarul corect ma suna. Scriu din nou numarul (acelasi ca cel din CV pt. ca altul nu am ) si trimit mailul. Apoi ma luminez ca numarul este gresit pentru ca probabil omul suna cu prefix norvegian, asa ca da si scrie alt mail in care specific si prefixul tarii. Trimit si mailul asta si incep sa-mi rod unghiile (nu fac eu din astea, dar cam asta era starea mea).
Nu stiu de ce (pentru ca de obicei nu fac treaba asta stiind ca nu am sonorul oprit) imi verific telefonul, si .... un apel pierdut de la un nr. cu prefix norvegian (pe semne ca omul s-a uitat mai atent pe CV si a dedus si prefixul ). Apelul era "de pe vremea" cand ma intorceam de la cresa, cu bicicleta (slabe sanse sa-l aud sau sa-l simt vibrand).

Ce sa fac? Sa sun eu in Norvegia sau sa astept sa fiu sunata. Cum stau prost cu rabdarea, sun. Imi raspunde secretara (in norvegiana), eu ma prezint (in daneza ) si ea imi raspunde (in engleza ) ca dl. Mikael (posesorul numarului de telefon de pe care am fost sunata) este ocupat pana la ora 14 (era ora 10). Inchid si il sun pe V. sa-i spun de telefon. Dupa ce termin convorbirea cu el ma suna numarul norvegian. Emotii cat casa

Am vorbit peste 38 de minute . Nenea (Mikael) este danez si ma intreaba (in daneza) in ce limba vrem sa discutam. Ca sa ii arat ca totusi nu am mintit in CV, in spun (pe daneza) ca este mai usor pentru mine sa ne intelegen prin telefon pe engleza . Mi s-a parut foarte amuzant omul inca de la prima intrebare "I HAVE ONE STUPID QUESTION? DO YOU KNOW YOU APPLIED IN NORWAY?" ... probabil ca omul a mai patit-o cu alti candidati sa nu isi dea seama ca au aplicat in alta tara. Oricum, de aici discutia a fost una calda, intre 2 prieteni . Mi-a spus ca ceea ce i-a atras atentia la scrisoarea mea de intentie nu se practica in mod normal . Eu am scris ca imi place sa rad (cam asta este traducerea in romana) cu colegii, dar se pare ca pe el l-a amuzat si l-a facut sa ma sune. Vreo 10 minute mi-a povestit despre companie. Mi-a povestit despre momentul in care a plecat el din Danemarca si despre familia lui de ingineri (sorie si 2 fii cam de varsta mea). M-a intrebat de ce am ales DK si oarecum m-am identificat cu el (el a plecat prin anii 70 pe cand era criza de petrol). Cel mai serios moment (cel putin pentru mine) a fost momentul in care m-a pus sa ma vand, adica "de ce sa te angajam pe tine?" ... hmm, am incercat sa fiu si umila si cu nasul pe sus . I-am spus ca nu imi este teama s-o iau de la zero in alta tara, ca nu am multa experienta dar sunt atat de dornica sa muncesc incat as invatat orice mi se da intr-un timp foarte scurt si ca sigur as face lucruri marete ... Nenea m-a intrebat daca de fapt imi vand capacitatea de adaptare si am zis ca da (ne-am amuzat amandoi de raspunsul meu). Dupa cum spuneam, am vorbit degajat, chiar daca i-am spus ca am mari emotii. El chiar a incercat sa destinda atmosfera (si mai mult) intrebandu-ma ce avem diseara la cina . Mi-a povestit una-alta si despre Norvegia si i-am spus ca abia astept s-o vad . Cred ca am cam intins coarda (ca discutia nu a fost cat am relatat), dar am simtit ca imi permite.

Cred ca jumatate de ora dupa interviu eu inca mai tremuram.
M-a intrebat fina si sora mea daca ma mut (bineinteles daca primesc jobul) si am spus DA fara sa ma gandesc sau sa ma consult cu V. (consultul a venit mai tarziu).
Acum nu-mi ramane decat sa astept (un raspuns pozitiv) si sa am multa rabdare.

Urati-mi bafta si sa ne "auzim" din Norvegia