2 ani

vineri, 16 martie 2012
Azi se implinesc 2 ani de cand am plecat din Romania. 2 ani in care am invatat cate ceva despre mine. Am aflat ca nu sunt facuta sa stau acasa :)), ca pot (dar nu imi place) sa fac curat pentru altii. Nu imi place singuratatea (dar asta nu e o noutate) si ma enervez destul de usor. Nu imi e dor de Romania sau de locurile unde am copilarit (printre blocurile gri :))), dar imi e dor de parinti si prieteni. Am aflat ca si la varsta mea se mai poate invata o limba intortocheata ca daneza, si am invatat sa fiu mai rabdatoare vis-a-vis de sistemul medical :)).

Am trecut prin cateva momente de depresie in acesti ani (mai ales in primul), in care nu cunosteam limba si nu interactionam cu nimeni in afara de Denisa si Petros (sotul ei). Cu Cole vorbeam la telefon mai des, dar si ea avea balaurii ei cu care se lupta.

In Norvegia viata noastra sociala lipseste cu desavarsire, dar ne facem noi mari si o sa ne gasim niste prieteni. Din punctul meu de vedere ne este mai bine aici, dar V. s-ar putea sa gandeasca putin diferit pentru ca sta acasa si trece prin starile prin care am trecut eu in Dk.

Si in incheiere cateva poze cu zapada de aici care acum nu prea mai este.






6 comentarii:

{ Maria } at: 17 martie 2012 la 09:51 spunea...

Prima revelatie am avut-o si eu odata cu mutarea- nu-s facuta sa stau acasa si sa fiu "full time mom & wife" nici daca situatia financiara a familiei ne-o permite. Deci nu ma duc la munca (doar) pentru bani. Asta e o usurare, pana la urma, nu o sa mai simt intreaga povara a universului pe umerii mei cand o sa ma trezesc dimineata la 7... :)) In rest, pot spune ca Rosia pare sa semene foarte tare cu Norvegia, am si eu muuulte poze cam la fel (mai putin aia cu apa, la noi e mai ingusta si mai murdara :)))

Ii tin pumnii lui V., sa rezolve chestiunile administrative si sa isi gaseasca repede de munca.

{ Thea Mihaela } at: 17 martie 2012 la 15:18 spunea...

Pana nu are L un loc la gradinita nici nu poate sa se apuce de cautat job. Daca nu ii da loc o sa il dam la daumama ca parca s-a salbaticit numai cu noi. La bazin ce mai vede copii si chiuie si ii imita, iar atunci cand pleaca vrea sa plece dupa ei :(.

{ Micky } at: 21 martie 2012 la 10:05 spunea...

cit de bine te inteleg :) daca ai reusit sa inveti daneza poti orice :))))

{ Thea Mihaela } at: 21 martie 2012 la 14:07 spunea...

Grea singuratatea asta, mai ales intr-o tara a carei limba nu o intelegi.

{ Ioana } at: 26 martie 2012 la 17:10 spunea...

La mine e invers, socializez mai mult de cand m-am mutat aici decat inainte :-))) In Romania nu prea mai aveam curiozitati si ajunsesem intr-un punct in care nu mai simteam nevoia sa ma "imprietenesc" cu nimeni, aici sunt mult mai deschisa la orice inseamna viata sociala... Bine, lucrurile stau altfel aici, lumea e mult mai deschisa, mai civilizata, mai prietenoasa iar viata mult mai putin apasatoare, mai ales cand soarele straluceste aproape zilnic pe cer :-P

Ma mira ce zici cu limba, banuiesc ca te-ai putea intelege totusi foarte bine cu ei in engleza, nu?

{ Thea Mihaela } at: 27 martie 2012 la 15:57 spunea...

Majoritatea stiu engleza, dar sa sti ca nu toti emigrantii o stiu :)). Eu ma descurc cu daneza mea si cu engleza, dar V. nu prea + ca ii este "târşă" sa sune sau sa mearga pe la institutiile publice.

Trimiteți un comentariu