Jos palaria

luni, 3 martie 2014
Am ramas datoare cu povestea nasterii.

Cam de pe la 39 sapt au inceput contractiile BH si eu le asteptam pe alea "reale". Pe la 40 de sapt incepuse sa devina dureroase, dar tot BH erau (burta guguloi intr-o parte si moale in rest). Cam asa:


In fiecare seara la ora 20, cand imi faceam injectia, trebuia sa-mi analizez situatia si sa hotarasc daca ma intep sau nu (pentru ca vroiam epidurala si trebuie sa treaca minim 12 ore de la injectie, altfel ... ciuciu epi). Pe 29 nov, pe la ora 19, incep niste contractii (tot BH) o idee mai regulate. Am zis ca sigur nu se intampla minunea si ma intep, dar stau cu griji. Ne-am bagat in pat, dar eu nu puteam dormi din cauza contractiilor si le monitorizam. Erau cam la 7-9 minute. M-am hotarat sa sun la spital (nu e indicat sa te prezinti daca nu ai sunat inainte si nu ai fost chemata si ma gandeam ca poate nasc de Sf Andrei). Ii spun starea mea, imi pune niste intrebari si imi spune sa stau acasa pana devin mai dureroase. Din vocea mea a simtit ca nu prea sunt in dureri. Mi-a recomandat un dus caldut si sa dorm. Zis si facut, adica dusul pentru ca abia pe la ora 5-6 am reusit sa adorm cand contractiile s-au rarit. La ora 7 L era in picioare, deci am dormit .... o gramada.
Peste zi contractiile s-au rarit rau de tot, 1-2 pe ora. Am iesit toti 3 la o plimbare ca sa se porneasca in forta si pe copil il apuca vomatul. Ma gandeam ca exact asta imi lipsea, sa se imbolnaveasca L :(. Vine seara, copilul e fresh (slava Domnului), se intetesc contractiile, cresc sperantele ca o sa nasc (acum visam la 1 decembrie, roman de roman iese :)))). De data asta erau mai dureroase si hotarasc sa nu ma intep. Ne bagam iar in pat, nici o sansa sa dorm asa ca ma duc sa fac un dus (stiam ca daca e travaliu fals se opresc contractiile). Nu s-au oprit, sun iar la spital si ma cheama. Fericire!!! Asteptam sa se trezeasca L si plecam la spital. Bineinteles ca in masina contractiile se raresc si eu ma umplu de nervi.
 La ora 8 eram la spital. Ma duc la receptie, le las dosarul meu, ma trimite intr-o camera de monitorizare si asteptam putin. Vine o moasa draguta, imi pune niste intrebari, ma conecteaza la un aparat care masoara intensitatea contractiilor si imi spune sa apas pe un buton (era ca un pix) cand simt copilul ca misca. V ma tinea la curent cu ce se vedea pe monitor si L se zbenguia pe acolo. Contractiile aveau intensitatea maxima de 60% (deci slabute) si nu prea regulate. Trimite baietii la plimbare si imi face un control: dilatatie 2cm. Imi spune ca nu nasc acum si ori ma plimb prin spital (nu exista camera sa stai si sa-ti astepti sorocul), ori ma duc acasa si revin cand se porneste travaliul ala serios. Hotarasc sa ramanem pt ca nu stam asa aproape de spital. Fac ture pe scari cu bidonasul de apa dupa mine. Aveam o sete cumplita si niste arsuri de nedescris. Am urcat si coborat vreo 5 etaje de cel putin 6 ori. Contractiile s-au rarit iar :(. Mergem acasa.
L se joaca, V face ceva bun de mancare si eu urcam si coboram ladita lui L cu care ajunge la chiuveta (incercam sa imit mersul pe scari). Se face ora 16, realizez ca am peste 40 ore fara injectie si sun la spital sa cer un sfat. Mi se spune iar treaba cu 12 ore si ca daca simt ca nu nasc sa fac injectia. Nu mai cred/simt/sper nimic si ma intep. Mancam, ne uitam la Vocea Romaniei si apar iar contractiile. Si mai dureroase, dar neregulate. Dupa VR, din nou :| toata lumea la somn. Nu cred ca stau nici macar o ora intinsa ca erau contractiile dureroase si regulate cam la 5-6 minute. Sun iar, ma cheama iar, trezim copilul si ne indreptam spre spital iar. V ma intreaba daca s-au rarit ca si data trecuta si ii spun zambind ca nu, dar ca inca nu e dimineata :))).
Am ajuns in camera de monitorizare pe 2 dec, la ora 2. Alta moasa, alte intrebari, direct control (baietii s-au dus la biblioteca sa ia o carte pentru L): dilatatie 4. Ma conecteaza iar la aparate si au voie si baietii in camera. Eu stateam pe un fotoliu cu o perna la spate, strangand manerele la fiecare contractie, inchizand ochii si incercand sa respir cum mi-a zis moasa. L imi tot punea intrebari iar V ii explica ca nu pot sa-i raspund ca ma doare burtica. Intensitatea contractiilor era 100% si la 3-4 minute, iar sperantele cresc fulgerator. Mi se spune ca ma trimite in sala (camera) de nasteri si ca baietii pot veni daca doresc. Am intrebat daca sigur nasc si mi-a raspuns zambind ca DA. Intreb si de nasterea in apa si imi spune ca nu este libera camera respectiva. In dimineata aia au fost doar 2 nasteri, si cealalta tanti a venit inaintea mea si a cerut sa nasca in apa.
Ajungem toti in camera (mare, cu pat, fotoliu, fotoliu din acela cu bilute de polistiren, un dulap cu ce avea moasa nevoie si baia cu cada). Baietii se duc dupa alta carte, mi se face alt control, o clisma (m-a intrebat si am acceptat) si ma bag in cada ca sa trec mai usor peste travaliu (chiar a ajutat). Moasa venea cand si cand sa vada in ce stadiu sunt, iar baietii aruncau cate o ocheada si ma intrebau cum sunt. Pe contractii respiram si inchideam ochii, iar intre ele vorbeam fara probleme. Si V si moasa mi-au schimbat apa cand s-a racit. Moasa ii asculta periodic inima copilului, iar la ora 4 cand imi spune ca am dilatatie 7cm intreb de epi (erau fix 12 ore de la injectie). Ma face din vorbe :)) ca am situatia sub control, ca asta e maximul durererii pe contractii si ma convinge sa mergem fara. Pe la 4:30 V si L se duc acasa sa se odihneasca si L putin inainte de a merge la gradinita. Cred ca am mai stat in cada 10-15 min si am mers in camera pt ca simteam nevoia sa imping. Valeleu cum se simteau contractiile in afara apei.
Imi da o camasa descheieata in fata si imi aduce o pernuta calda cu gel (din alta camera) pentru ca ma durea spatele de la pozitia din cada. La intoarcere ma intreaba daca mai am nevoie de ceva si ii spun ca de ea, sa nu mai plece de laga mine :))))). Imi spune ca s-au rupt si membranele. Habar nu am cand pentru ca nu am simtit nimic. Probabil ca in cada, inainte sa ma ridic.
Pe expulzie mai apare o moasa (de la cealalta nastere). Moasa "mea" ma incuraja, ma lauda ca ce treaba buna fac in timp pe urlam si plangeam si regretam ca nu am facut epidurala :))). Bine ca nu am impins decat vreo 10-15 minute (mi s-a parut muuuuuult mai mult) si LIBERTATE :))).
L-am vazut pe A imediat ce a iesit, l-a sters cu o panza si mi l-a pus pe piept <3 asa jegarel (nici macar nu i-au scos lichidul din nasuc). Il alintam, ii zambeam, ii vorbeam si moasa mi-a spus ca rar a vazut mamici "bine dispuse" imediat dupa nastere. Chiar nu am simtit lipsa somnului din ultimele 3 nopti. Ma apasa moasa "mea" de vreo 4 ori pe burta (imi taie respiratia), cealalta imi face o injectie cu vit K si mi se spune ca nu am nevoie decat de 2 copci :D.
M-am dat jos sa fac pipi. E o treaba foarte importanta aici ca dupa nastere sa faci. Nu am ametit de loc desi la L nici dupa 8 ore nu eram in stare sa stau in picioare. Ma imbrac si apoi il studiem impreuna pe A. Avea 3540g, aprox 50cm inaltime si 34cm circumferinta capului. Aaa, si are acelasi semn ca L si V.
Ma pun in alt pat (nu am idee cand a aparut :))), mufez copilul, moasa ne face cateva poze cu telefonul meu si incep sa trimit SMS-uri.


Ne trimite in salon cu tot cu pat, asa nespalat si mufat si eu zambesc tamp si ma uit la ghemotocul asta mic <3.
Am stat in spital 2 zile (am nascut luni la 5:08 si am iesit din spital miercuri pe la 12). Asistentele toate dragute si amabile. La fiecare schimbare de tura veneau si ne anuntau ca ele sunt pe tura si daca avem nevoie de ceva sa nu ezitam sa le chemam. Ne-au ajutat cu atasarea copilului la san si pozitii de alaptat. In camera erau 2 paturi (2 mamici cu copii) despartite printr-o draperie. Aveam dulap, masuta, scaun si un fotoliu, un TV pe care nu l-am folosit si o baie cu masa de infasat si dus. In baie aveam tot ce era nevoie: chiloti de unica folosinta, camasa, absorbante (ma bine zis schutece pt adulti), scutece pentru copii, body pt copii, paturica si finet. Toate la discretie. Au un fel de cantina pentru mamici si nu am dus lipsa de nimic.
Lui A i s-au facut niste analize din sange (o lista lunga) si niste teste pentru auz. Din cauza ca inca mai avea lichid in urechi a picat testul si ne-a trimis la specialist. Am avut noroc ca am prins o fereastra libera si ne-a vazut chiar in dimineata zilei in care am plecat casa. Acolo i s-au pus niste electrozi si dupa vreo juma de ora a reusit sa treaca testul. Am imbatranit vreo 5 ani in timpul ala si ma rugam sa auda si sa fie doar lichidul de vina. Eu am primit doar vaccinul anti-D de la o rezidenta care a facut practica pe fundul meu :)) (m-au intrebat daca sunt de acord).
Mult mai frumoasa experianta nasterii de aici decat cea din Ro si deloc traumatizanta pentru mine. A a primit doar 3-5ml lapte praf pentru ca dupa juma de zi de supt el tot nu se linistea. Si pana la 3 luni, cat a implinit ieri, alt lp nu a mai primit :D. Sunt mandra de mine.

Jos palarie personalului. Va doresc o experienta asemanatoare :*

9 comentarii:

Anonim at: 3 martie 2014, 15:27 spunea...

Multa sanatate Miha tie si micutului! Ma bucur ca nasterea a fost o experienta frumoasa.
Ligia B.

{ Mihaela } at: 3 martie 2014, 15:36 spunea...

Multam fain Ligia :*

{ mamuska } at: 3 martie 2014, 16:31 spunea...

Ce frumos ai povestit! Ma bucur mult ca ai avut o nastere atat de usoara si fara traume! Sa fiti sanatosi cu totii si sa va bucurati unii de altii!

{ Mihaela } at: 3 martie 2014, 16:35 spunea...

Multam :*

hele at: 3 martie 2014, 18:14 spunea...

Ma bucur ca ai avut parte de o nastere cat de cat usoara :). Acum te intreb,mai faci unul? :P

{ Mihaela } at: 3 martie 2014, 20:51 spunea...

Doar accidental :))))))

monica at: 12 aprilie 2014, 14:05 spunea...

Buna Mihaela, am nimerit la tine pe blog si m/a atras poza :) Rad cu placere cum ma luam de bebele meu, crezand ca impinge el capul in afara nestiind ca in realitate sunt contractii. Multa sanatate si pupici pt bebe :)

{ Aqua } at: 11 februarie 2017, 21:48 spunea...

Au trecut cativa ani de la nastere. M-a emotionat pana la lacrimi povestea voastra. Seamana in multe aspecte cu experienta noastra doar ca la noi totul a durat 30 de minute 😂. Sper ca sunteti bine toti 4. E posibil sa ne relocam si noi acolo si tare as vrea sa tinem legatura.

{ Mihaela } at: 12 aprilie 2017, 17:18 spunea...

Salut. Suntem bine, tot in Norvegia asa ca va asteptam :D

Trimiteți un comentariu