Protecting the vulnerable

miercuri, 20 februarie 2013


In continuarea articolului de ieri, vin cu niste informatii de pe un site oficial norvegian: http://www.barneombudet.no/english/. Tot ce urmeaza nu imi apartine.

"Welcome to the English part of the Ombudsman website. We hope you find these pages helpful. Norway was the first country to establish a commissioner, or ombud, with statutory rights to protect children and their rights. Since 1981, the Ombudsman for Children in Norway has worked continuously to improve national and international legislation affecting children's welfare."

childrenswelfare2.jpg
"The Ombudsman’s article about the Norwegian Child Welfare Service, published in The Times of India.

By Reidar Hjermann, Ombudsman for Children, Norway

Norway is a small nation in Northern Europe with five million people spread thinly over a territory a bit larger than the United Kingdom. According to the UN Human Development Index, it is one of the safest and best places in the world to grow up in. What then is the reason for the Norwegian Child Welfare Service (CWS) intervening in some foreign families and, in certain cases, placing children in foster homes?

This question is being hotly debated, both in India and in Norway. Is this a case of an omnipotent state intervening inappropriately in the private sphere, or is it a case of a caring system protecting the most vulnerable of all - children?

In this debate I have criticised the Norwegian ministry of children, equality and social inclusion for being too passive and for providing too little information about the Norwegian child welfare system to the Indian public. Therefore, as an independent ombudsman for children, I will try to give an overview of what child protection in Norway is all about.

Because we now know more about child development and psychology than we used to, both policy and attitudes towards children have changed in the child`s favour in recent decades. Today, all forms of corporal punishment have been abolished in schools, the home or any other place. This is because we know that corporal punishment is harmful to children and affects their relationships with their caretakers in a negative way.

Even though most children in Norway enjoy a safe and secure life in a wealthy country, there are still children who suffer from violence, abuse and neglect in their families. The CWS provides a safety net for children and families at risk. In every municipality there is an office for child protection, and its job is to closely follow up the Child Welfare Act.

The Act states that the CWS shall offer support and guidance to parents who are struggling in bringing up their children. The CWS is also obliged to take children out of their family if it is seriously concerned about the conditions in the home. The CWS can intervene directly in acute situations, but a court decision is needed if a child is to remain under CWS care.

The recent incident in the municipality of Stavanger, where two Indian children were taken under CWS care, has fuelled public debate in India, a debate that seems to be based on a lack of information and serious misunderstandings. The most serious misunderstanding is that hand feeding or having children sleeping in the parent`s bed is sufficient grounds for the CWS to place a child in foster care. The Child Welfare Act sets out clearly that foster care may only be considered in cases where a child has been subject to serious neglect or violence.

I cannot comment further on this specific case, but I can say that while the CWS certainly has considerable potential for improvement, it is a key part of the safety net for children in Norway.

According to both the UN Convention on the Rights of the Child and Norwegian legislation, children of another nationality living in Norway shall enjoy the same protection as Norwegian children. If there were a higher threshold for intervening in foreign families than in Norwegian families, this would amount to discrimination.

While I support Norway's system of child welfare, I frequently make critical remarks, both about the ministry of children, equality and social inclusion and about the CWS itself. The ministry should have been more proactive in this case, and been present in India to provide the Indian public with information about Norwegian standards for child rearing and care, and to explain why foreign children who are abused or neglected in Norway cannot be subject to discrimination.

Unfortunately, the CWS has a poor track record in following up with parents after a decision to place children in an institution or foster care. The CWS should, as routine, inform foreign parents of the decision in a language they fully understand, and provide translations of important documents in order to avoid misunderstandings.

I am also concerned that there seems to be a higher threshold for intervening in families of foreign origin than in Norwegian families, with the result that foreign children enjoy less protection than children with Norwegian parents.

I was in India just a few months ago, and met both children in difficult circumstances and childcare professionals who are working hard to improve children`s rights in the country. The differences between our two countries are many. In our culture, the family is less a private matter, and if children experience neglect they are the responsibility of the whole community. Our goals, however, are the same: a good life for all children.

Norway is also involved in disputes with other countries about child welfare cases. It is about time the ministry of children, equality and inclusion took a proactive role in providing information about how we protect children in this country, and what values form the basis of society in this small nation, which is one of the best countries for children to grow up in.

The writer is ombudsman for children in Norway."

Drepturile copilului

marți, 19 februarie 2013

Nu stiu prea multe despre legislatie, dar acum cateva zile s-a deschis subiectul pe un grup de pe FB din care fac parte si asa am incepu sa ma interesez mai atent.

Asadar, barnevernet (serviciul de protectie a copilului) este responsabila (ca institutie) cu protejarea drepturilor si intereselor copiilor cu o situatie familiala dificila. Institutia urmareste sa se asigure ca copiii primesc o ingrijire adecvata si sa previna ca ei sa fie supusi unui stres extrem atat fizic cat si psihologic.
Principiul de baza care guvernează toate eforturile de a proteja copilul este devotamentul fata de interesul "suprem" al copilului.  

"Parintii trebuie sa aibe un comportament firescu cu proprii copii, nici neglijent, nici prea posesiv, si nicidecum agresiv, mai ales la modul violent. Copii pot fi mustrati discret, nu in public, nu trebuie sa li se faca orice moft, pot fi lasati sa planga uneori pana se linistesc.
E bine sa fie lasati sa se joace singuri uneori (sau cu alti copii), dar niciodata sa nu-i lasati nesupravegheati. Atentie in grija cui ii lasati, sa fie persoane cunoscute si de incredere!
Cred ca nimeni nu vine sa ia copii brusc, decat in cazuri extreme (de violenta, lasati singuri in casa , nesupravegheati pe strada, abuz de alcool, neglijenta familiala), in rest se cheama la consiliere, comunicare, si daca chiar nu ajung cu parintii la un consens, probabil institutiile hotarasc sa ia copii." (Daniel A.)  

"Legea protectiei copilului interzice orice fel de admonestare fizica a copilului: urechiatul, imbrancitul, zgaltaiala si alte "nimicuri" pot duce la deschiderea unei anchete sociale. De aici si pana la plasamentul copilului este drum lung, dar nu-i de dorit a porni pe el."  (Adriana L.)  

"Asta e si atitudinea norvegiana "de fatada", barnevernet isi face datoria, altfel aud povesti cu abuzuri si vad ca si norvegienilor le e frica de barnevern si evita pe cat pot sa ajunga in contact cu ei. Au ajuns un fel de securitate de pe vremuri, zambesti frumos si zici ca ei dar te feresti ca de dracu sa te ia in vizor ... destul de trist as zice." (Cristina K.)  

Barnevernet lucrează pentru a se asigura , ca familiile au cele mai bune conditii posibile pentru ingrijirea copiilor lor. De aici li se trage unora cosmarul vietii.  

(urmeaza povesti care circula "prin viu grai" pe internet, nu stiu care este de fapt adevarata lor poveste)  

1. Un cuplu de indieni care trăiesc în Norvegia au pierdut custodia copiilor lor, după ce asistenţii sociali au considerat că soţii dau dovadă de un “comportament inadecvat”.  
Anurup şi Sagarika Bhattacharya îşi hrăneau copiii cu mâna şi dormeau în aceeaşi cameră cu ei, motiv pentru care autorităţile norvegiene i-au decăzut din drepturile parentale, scrie Daily Mail.
La opt luni de la incident, indienii încă nu şi-au recuperat copiii, băieţelul în vârstă de trei ani şi fetiţa de un an. Disperaţi, ei au cerut ajutorul guvernului indian, care a contactat autorităţile norvegiene.
Asistenţii sociali au luat copiii şi le-au spus indienilor că îi pot vedea doar de două ori pe an, câte o oră de fiecare dată, până când aceştia împlinesc 18 ani.
În ciuda intervenţiei guvernului indian, autorităţile norvegiene refuză să ofere alte explicaţii, scrie Daily Mail.
De altfel, publicaţia notează că protecţia copilului din Norvegia a fost criticată de multe ori în ultima vreme, din cauza “exceselor” din sistem.  

2. Rusoaica Irina Bergset a fost decăzută din drepturile părinteşti de către justiţia din Norvegia. De creşterea copilului se va ocupa fostul ei soţ, pe care Irina îl acuză de manifestarea unui comportament inadecvat faţă de copil. În Rusia Comitetul de anchetă a deschis un dosar penal împotriva fostului soţ.
Când, cu un an în urmă, Irina a început să-l suspecteze pe soţul ei de pedofilie şi a depus o plângere la poliţie, i s-au luat copiii şi au fost daţi unei familii adoptive. Fiul cel mare, care avea cetăţenie rusească, a fost dat mamei lui. Însă lucrurile nu au stat la fel în privinţa celui mic. Mişa în vârstă de 4 ani, cetăţean al Norvegiei, va fi dat în custodia tatălui care este tot norvegian.  

3. Moldoveanu Ciprian Constantin şi Corina Ana-Maria Burcea , soţ şi soţie, au fost arestaţi pentru rele tratamente aplicate minorilor şi trimişi de urgenţă în ţară, iar de trei luni nu mai ştiu nimic despre micuţii lor.
Băiatul lor în vârstă de şapte luni a fost depistat cu piatră la unul dintre rinichi, drept pentru care mama a fost internată cu cei doi copii la o clinică din Drammen. Într-una dintre zile, fetiţa în vârstă de un an şi zece luni făcea gălăgie, iar mama ei a încercat să o potolească cu o palmă la fund.
Momentul a fost însă surprins de medicii clinicii, care au chemat protecţia socială, minorii fiind imediat îndepărtaţi de mamă.
“Pentru o simplă palmă la fund am rămas fără ambii copii. Suntem disperaţi, vrem copiii înapoi şi nimeni nu ne ajută”, a spus îndurerat Ciprian Moldoveanu.  

Asadar, mare grija cum iti cresti si educi copii in Norveia. Ai ajuns aici, atunci ai face bine sa respecti legile!!!

Ne vin intariri

luni, 18 februarie 2013
Dupa cum, sugestiv, spune titlul, ne vin intariri in Norvegia.
Acum cateva saptamani intrebam lumea (putine persoane ce-i drept) daca stie ingineri "metalisti" care vor sa emigreze in Norvegia. De ce intrebam? Simplu: mi se cautau la vremea aia colegi de munca.
Nenea H. mi-a cerut mie si colegului de celula (sa-i dam si un nume, Bruno) sa recomandam oameni pentru angajare. Asta era intr-o vineri dimineata. Vineri la pranz avea primul CV :)), si luni pe al 2-lea (recomandarile mele). Foarte surprins de promptitudine. Pare-se ca inca nu stie cu cine are de-a face :D.
Foarte bine pentru orgoliul nostru a fost ca a cerut recomandari doar de la noi 2 (un roman, me, si un portughez, Bruno).

Doar una din recomandarile mele au fost chemate la interviu (am recomandat cunostinta unei cunostinte si un coleg de facultate, dar jur ca nu am incercat sa bag pe vreunul din ei 2 pe gat). Dane, daca citesti, chiar cred ca o sa-ti vina si tie randul.
De ce doar una? Pentru ca au ei o lege nescrisa, care spune ca nu vor 2 incepatori (nu neaparat in ale meseriei ci in companie), din aceeasi tara, in acelasi timp. Au impresia ca fiind noi isi vor cauta reciproc compania si nu se vor integra usor.

Asadar recomandarea mea si a lui Bruno au fost la interviu si au fost angajati. NU IN ACEEASI ZI, NU VA PANICATI!
Cu ocazia asta am vorbit si eu putina romana cu altcineva decat cu V si L :)). Colegul, Alex, a ramas la noi peste noapte si desi era rupt de oboseala a fost suficient de amabil sa nu ne-o reteze cand nu ne dadeam dusi sa lasam omul sa doarma.
Am sfatuit omul unde sa caute chirii (site-ul si cu ajutorul unui coleg norvegian, chiar si zone din Oslo) si sa nu-l puna ala cu coarne sa scrie in mailuri nationalitatea. Baiat ascultator, Alex, asa a facut si a fost "rugat" sa trimita pe cineva la vizualizarea unui apartament daca el nu se poate deplasa. Am promis ca il ajut si m-am tinut de promisiune. Si uite asa ma trezesc eu miercuri (13, zi cu ghinion, februarie) racita crunt, dar crunt (cu febra, durere de cap, gat si spate, tuse si oaresce raguseala). M-am dus asa la munca si ma contacteaza Alex ca in ziua aia (nu vroia nenea ala in week-end) trebuie vazut un apartament. Lumea ma trimitea acasa ca aratam .... minunat de bine :)). Nu aveam cum: 1. daca ma duceam acasa, nu mai ieseam, si 2. s-a oferit un coleg (cel cu sfaturile despre zonele bune din Oslo) sa ma duca pana la locuinta pentru ca eu nu aveam idee :D.
Bineinteles ca nu avem idee ca o ma abat de la traseul casa-munca, asa ca m-am imbracat in rochita cu tot cu raceala mea. Si uite cum tremuram eu ca un ... fulg :)), prin Oslo, la vreo -10 grade.
Am ajuns acolo, am vazut apartamentul (fain, scumpicel, dar daca el a vrut Oslo, ia Oslo :D).
M-am prezentat, si ca sa fiu sigura ca ma retin oamenii le-am dat cartea de vizita (si sa vada ce si unde lucrez, fazele astea impresioneaza :)))))). Numele le-a ridicat semne de intrebari asa ca prima lor intrebare a fost din ce tara vin ... Ooooops, ce fac acum? Nu pot sa mint, dar daca spun adevarul poate il scot din carti pe coleg. Imi dreg vocea ragusita si raspund: "Romania, dar nu credeti tot ce auziti la stiri. Suntem oameni de treaba". Pun intrebari, ma uit prinprejur, fac complimente si mai fac si cate o gluma :D. La plecare intreb pe cand un raspuns (zilele urmatoare) si mi-au spus ca le-am facut o impresie placuta. Sincer, eu am crezut ca apartamentul o sa fie dat altcuiva. Nu stiu de ce, desi imi doream tare mult sa i-l dea lui (ca sa nu mai fiu nevoita sa bat drumul pana in Oslo), credeam ca e pierdut din start.
Oricum raceala mea a evoluat, dar nu despre asta vreau sa va scriu :D. Ideea este ca a primit apartamentul si ca oricum trebuie sa mai fac un drum :(, sa citesc curentul. Ma bucur ca a fost cu folos deplasarea si totusi sper sa vada cat de lung e drumul pana la munca si sa se mute mai aproape :D. Nu de alta, dar imi e greu sa ajung in Oslo si doar nu crede ca a ajuns aici si scapa de noi :)))).

Urmeaza actele, dar cred ca pot sa-i urez de pe acum: VELKOMMEN TIL NORGE, ALEX!