Nu a fost atat de dureros pe cat ma asteptam :)).
Am ajuns la 10:45 (programarea era la 11). Intram intr-o camera mica si rece de la subsol. Dupa "tejghea" nu era nimeni. In geam era o esarfa (pusa strategic sa nu iasa caldura din acea incapere). Pe la 11:50 apare o tanti (acra :))) si ne spune ca mai dureaza ca are de facut pasapoarte pt niste copii mici. OK, oricum nu era inca ora 11, dar ii amintim ca avem programare. Mai apar 2 doamne care aveau de ridicat un pasaport. Stam putin de vb si asa trec vreo 15-20 minute.
Copilul topaie si face galagie. Apare tanti si incerca sa le spuna doamnelor ceva dar nu se auzea de copil. Nici de a naibii nu a luat esarfa din geam sa se auda mai bine. In fine, se duc doamnele in alta parte sa ridice actul si noua ne strecoara un formular pe sub esarfa si pleaca iar. Inainte de asta ne-a intrebat daca avem toate cele: buletine, pasapoarte, certificatele de casatorie si nastere copil si 800nok (cash). Aveam, ca am venit cu toate actele dupa mine (pana si certificatele noastre de nastere).
Se intoarce dupa 5 min si ne ia formularul, banii si buletinul meu PE SUB ESARFA. Ne cheama in alta camera pt poza. Iesim afara, ocolim cladirea si tot la un subsol ajungem. Face copii dupa acte, face poza copilului (in bratele sotului pt ca e greu cu trepiedul si fixatul aparatului la inaltimea lui). Sa sunam in martie sa intrebam daca e gata. In fine, la 11:45 plecam din consulat. Evrika, n-am avut nevoie de ciocolata pt calmarea nervilor :))))
P.s. De data asta mi s-a parut ok portarul (acelasi portar ca data trecuta)
2 comentarii:
Mihaela, mă bucur că ai reînceput să scrii, din nou, pe blog. Urmăream mereu să văd ce mai povesteşti şi cum mai este viaţa pe acolo.
Un an 2013 excelent să aveţi şi un Luca sănătos, vesel şi voios.
Multumim la fel Luminita :-*
Trimiteți un comentariu