2 ani

Azi se implinesc 2 ani de cand am plecat din Romania. 2 ani in care am invatat cate ceva despre mine. Am aflat ca nu sunt facuta sa stau acasa :)), ca pot (dar nu imi place) sa fac curat pentru altii. Nu imi place singuratatea (dar asta nu e o noutate) si ma enervez destul de usor. Nu imi e dor de Romania sau de locurile unde am copilarit (printre blocurile gri :))), dar imi e dor de parinti si prieteni. Am aflat ca si la varsta mea se mai poate invata o limba intortocheata ca daneza, si am invatat sa fiu mai rabdatoare vis-a-vis de sistemul medical :)).

Am trecut prin cateva momente de depresie in acesti ani (mai ales in primul), in care nu cunosteam limba si nu interactionam cu nimeni in afara de Denisa si Petros (sotul ei). Cu Cole vorbeam la telefon mai des, dar si ea avea balaurii ei cu care se lupta.

In Norvegia viata noastra sociala lipseste cu desavarsire, dar ne facem noi mari si o sa ne gasim niste prieteni. Din punctul meu de vedere ne este mai bine aici, dar V. s-ar putea sa gandeasca putin diferit pentru ca sta acasa si trece prin starile prin care am trecut eu in Dk.

Si in incheiere cateva poze cu zapada de aici care acum nu prea mai este.

Noutati

Am abandonat blogul (pentru o perioada) din lipsa de timp si ... chef :D, dar macar am noutati (mi se iarta greselile, nu?)

Sa incercam s-o luam cronologic.

Am primit jobul in Norvegia (de la birou scriu acum :))). Am cautat apartament de inchiriat pe internet, dar nu prea mi se raspundea pozitiv la email-uri. Ba ca sunt prea mici pentru 3 persoane (aveau 2 dormitoare si un living), ba ca nu vor familii cu copii (incredibil, nu?, de parca ar fi monstri). Am zis ca poate sunt totusi scuze alese prost si am evitat sa scriu nationalitatea (scriam doar ca locuiesc in Dk) si uite asa lumea ma "invita" la vizualizarea apartamentelor. Ghinionul a facut sa fie in apropierea Craciunului (deci bani de plimbari pana in No mai subtire), asa ca l-am rugat pe nenea danez la de munca (nenea Hans, o bomboana de om) sa se duca sa vada el un apartament (parterul unei case) pentru mine. Zis si facut si pe data de 7 dec. am semnat contractul (online :))).

Am incheiat toate contractele din Dk (cu chiria si acum mai avem treaba ... explic alta data), si sotul a anuntat la munca. A primit scrisoare de recomandare si promisiunea ca daca ne intoarcem o sa aibe un loc asigurat la ei.

Ne-am petrecut Craciunul la sora mea, si revelionul la Denisa. Intre Craciun si revelion am facut bagajele (am lasat multe lucruri la Denisa si iubitele mele flori :P, surorii mele).

Pe data de 1 ianuarie am plecat singurica (pentru ca pretul biletului de avion era nesimit de mare) cu 2 valize si un bagaj de mana. Mi-am facut traseu de acasa asa ca stiam exact la ce ora vine trenul si unde trebuie sa cobor. La gara din Asker m-a asteptat nenea Hans si in prima seara am inoptat la el (sotia m-a asteptat cu mancare calda, dar dupa drum si o noapte nedormita, nu vroiam decat sa vad un pat :D). Dimineata am trecut intai pe la noua noastra locuinta, am aruncat un ochi, am lasat bagajul si am plecat la munca :D.

In aceeasi zi am fost la politie ca sa depun dosarul pentru permisul de rezidenta (pe care l-am obtinut, pentru 1 an, in 3 saptamani).

Dupa munca am tras o fuga in Ikea sa cumpar perne, pilote, lenjerie de pat, cratite , etc. Mi-am rupt bratele. Apoi m-am dus sa cumpar ceva de mancat (obositoare zi). Bine ca in casa aveam un pat, o canapea, un TV, o masuta cu 3 scaune + bucataria utilata (fara cuptor cu microunde :().

Pe data de 4 mi-am luat baietii de la aeroport (cica piticul nici nu mi-a simtit lipsa :))) si ne-am dus direct acasa unde i-a asteptat mancare facuta (nu stralucita, pentru ca nu imi place sa gatesc :))).

Dupa ce am obtinut permisul de rezidenta am depus actele pentru numarul de identitate si pentru rezidenta baietilor (la ei a durat 2 zile cu tot cu posta, si apoi au fost si ei dupa numere). Numerele au venit in 4 saptamani (mama ei de birocratie), si dupa alte 2 zile mi-a venit si cardul de taxe (36% impozit pe salariu). Asta o sa fie prima luna in care o sa primesc "fluturas".

Am inscris copilul la cresa si acum astept raspuns daca au loc pentru el sau nu. Intre timp sotul sta acasa cu L. si incearca sa nu se calce (unul pe altul) pe bataturi prea mult.

O sa revin cu poze cat de curand